”Eu am cerut divorțul, la 12 ani. Preferam ca mama și tata să nu mai stea împreună decât să mi se strângă stomacul de fiecare data când întorceam cheia în ușă”, a început ea.

„Am cerut divorțul când aveam 12 ani. Prefer mama și tatăl meu să fie împreună, mai degrabă decât să-mi strângă stomacul de fiecare dată când întorc cheia ușii.”.

Cuvintele Monicai Bârlădeanu mi-au sunat în urechi când m-am ridicat de pe ultimul rând de scaune și am mers pe întunericul camerei până la scena unde se afla. Nu-mi păsa dacă oamenii mă priveau ca pe un circ, nu-mi păsa dacă gestul meu arăta prost sau deplasat. Eram o femeie care voia să o ajut pe o altă femeie. Nimic altceva nu mai conta.

***

Pe 4 martie am fost invitată la Avon's CSR4Women, singurul eveniment dedicat exclusiv campaniilor sociale pentru femei din România. Dacă îmi urmărești contul de Instagram, știi, pentru că am postat toată ziua cele mai interesante informații pe care le-am auzit la eveniment..

Am auzit multe povești motivaționale sau, dimpotrivă, dureroase în acea luni după-amiază, dar niciuna nu m-a atins mai mult decât Monica Bârlădeanu.

Știam că Monica este ambasadoră pentru Avon, așa că nu am fost surprinsă de prezența ei în ultimul panou al zilei, de dreptul femeilor la o viață sigură și sănătoasă. M-am așteptat să vină cu niște statistici, poate o anecdotă personală, câteva cuvinte inspiratoare și simplu..

Monica, în schimb, a venit cu inima la vedere. Printre noi a „dezbrăcat” hainele unei actrițe, unei prezentatoare TV, a unei femei de succes. Timp de câteva minute nu mai era Monica Bârlădeanu, protagonista unei frumuseți intimidante, ci Monica Bârlădeanu, femeia incredibil de puternică și în același timp fragilă, care ne-a povestit experiența ei cu violența domestică..

A existat o tăcere severă în hol când Monica a început să vorbească despre copilăria ei cu un tată agresiv și abuziv..

„Am cerut divorțul la vârsta de 12 ani. Prefer ca mama și tatăl meu să fie împreună și stomacul meu se strânge de fiecare dată când întorc cheia ușii”, a început el...

El a continuat, cu o voce tremurată, dar fermă: „Am dormit nu știu câte nopți în bancă, la poliție, cu fratele meu mai mic, pentru că tatăl meu s-a îmbătat, a încuiat ușa și a bătut la mama. Și așteptam 7, să ne trezim, să putem intra în casă, să luăm rucsacul și să mergem la școală."

Inima mi s-a scufundat la imaginea celor doi copii dormind pe o bancă și am șters niște lacrimi. M-am uitat în jur: toată camera era uluită.

Monica a continuat să vorbească despre copilăria ei sub semnul agresiunii și despre cum aceasta a predispus-o apoi să fie atacată de un iubit gelos. S-a întâmplat când era adolescentă, dar acel episod a făcut-o să-și dea seama, spune ea, că agresorii au unele lucruri în comun - un tip pe care de atunci l-a evitat pentru tot restul vieții....

Monica Bârlădeanu și mama ei

„Recunoști atacatorul după 3 semnale”, a explicat Monica. Îi separă „victima” de cercul ei de prieteni, o face dependentă financiar și foarte geloasă. Am întotdeauna acea listă în cap și îi evit pe acești bărbați. Nu voi accepta niciodată un bărbat gelos sau dependent financiar din partea mea. Pentru că știu unde să mă duc. De aceea sunt singur la 40 de ani. Mi-e greu când reporterii mi-au pus microfonul în față și mă întreabă de ce sunt încă singură, dar presupun asta", a conchis ea..

Monica a vorbit apoi despre „Voices Silent”, o campanie a asociației Anais, a cărei ambasador este. Anais este o asociație umanitară care sprijină femeile și copiii care sunt victime ale violenței domestice, dar și familiile nevoiașe sau alte grupuri defavorizate. Pentru a încuraja victimele violenței domestice să caute ajutorul de care au nevoie, Anais a lansat „Silent Voices”. În timpul campaniei, 7 femei victime ale violenței domestice își spun poveștile, însoțite de imagini de filme mut.

Monica a vorbit despre cât de mult au marcat-o poveștile celor 7 femei și despre cât de important este ca fiecare femeie din aceeași situație să știe că există o cale de ieșire și soluții. Și că, mai ales atunci când există copii la mijloc, chiar dacă nu sunt atacați, este esențial ca femeile să facă tot posibilul pentru a nu perpetua situația...

„Vreau ca mamele să înțeleagă că, atunci când se află în această situație cu copiii lor, le condamnă la o viață în genunchi. Sau nu am fost de acord să trăiesc în genunchi", a conchis Monica și vocea ei a eșuat..

Nimeni nu a aplaudat la sfârșitul discursului și nimeni nu a auzit, cred, începutul discursului următorului invitat, am fost atât de marcat de ceea ce tocmai auzisem. Deși vocea i-a tremurat de mai multe ori în timpul discursului, Monica nu a plâns. Acum, după ce a terminat de vorbit și și-a îndeplinit cu succes rolul de ambasador al campaniei lui Anais, a putut vedea purtarea emoțională pe care o îndurase pe față în timp ce retrăia episoadele copilăriei sale. Șterse colțul ochiului cu degetul arătător și își trase discret de câteva ori nasul.

Am așteptat ca cineva din echipa evenimentului să aducă niște șervețele. Când am văzut minutele trecând și Monica încă se zbătea cu lacrimi, am băgat mâna în geantă și am căutat pachetul de șervețele. M-am ridicat să mă duc la ea, de pe rândul de scaune din spate, unde stăteam, apoi m-am așezat. Nu am vrut să deranjez discuția fetelor pe scenă, mai erau încă două camere, ce ar spune oamenii? M-am uitat din nou la Monica, apoi m-am ridicat și am început să merg spre ea, ca un pilot automat. Femeia de pe scenă tocmai devenise teribil de vulnerabilă în fața noastră, așa că am decis să o ajut indiferent dacă gestul meu părea prostesc sau deplasat....

Când am ajuns pe scenă, în fața ei, i-am întins pachetul de șervețele și am mormăit ceva ce credeam că este „Mulțumesc!” M-a privit cu ochi mari uimiți (are ochi verzi frumoși), dar a luat șervețelele și m-am întors acasă. Când m-am așezat, am văzut-o ștergându-și colțul ochiului cu un șervețel și zâmbind. Fie că suntem actrițe sau jurnaliști, celebri sau anonimi, până la urmă suntem femei și noi femeile trebuie să ne ajutăm reciproc. Sau cred.

La două zile după acel moment, ar fi trebuit să participe la proiecția filmului Voices Netăcute, realizat de asociația Anais. Am vrut să profit de ocazie și să acord un scurt interviu Monicai Bârlădeanu, care ar fi fost și ea acolo, dar din păcate nu am putut...

Pe site-ul puteți viziona filmul respectiv, împărțit în 7 capitole. Cel puțin mărturisesc că până acum am reușit doar să văd prima poveste, cea în care Irina, mama unui băiat, povestește cum soțul ei nu numai că a bătut-o și a abuzat-o verbal și mental, dar a încercat și să o convingă să se sinucidă....

Spun „am primit doar să văd prima poveste” pentru că audierea Irinei vorbind despre ororile psihice și emoționale pe care soțul ei i-a supus-o din nou mi-a provocat uimire, furie, groază, greață și furie. . Dar este important ca aceste povești să fie auzite, înțelese și transmise dacă dorim să ajutăm alte femei să iasă din filme de groază similare...

Până în prezent, cu sprijinul Direcției Generale de Asistență Socială a Municipiului București (DGASMB) și datorită contribuțiilor unor sponsori și donatori, Asociația Anais a oferit consiliere socială, juridică și psihologică la 785 de femei, victime ale violenței domestice, e a găzduit peste 455 de femei la centrul de recepție non-stop de la Casa INVICTA.

Din păcate, la începutul acestei luni, Municipalitatea Capitalei a anunțat că nu mai există resurse pentru a susține proiectul asociației Anais și astfel finanțează adăpostul pentru victimele violenței domestice.

Anais au reușit un număr mic de donații (8833) și ne cere să-i ajutăm până când situația va fi rezolvată cu finanțare DGASMB pentru adăpost. Din câte știu, refugiul Anais are 16 locuri, ceea ce înseamnă asta 16 femei care au trecut prin iad au nevoie de ajutorul nostru au unde să stea până se ridică.

Dacă astăzi poți renunța la o cafea (sau chiar două dacă mai ai 5 ani de mers ?) și poți dona cei 2 euro, ești bun pentru cineva care nu va putea niciodată să-ți mulțumească, dar care va avea a doua șansă și datorită ție.

Și dacă tu (sau cineva pe care îl cunoști) ești victima violenței domestice, vorbește cu cineva din suflet și cere ajutor. Nimeni nu merită să ducă o viață în genunchi.

Sursă foto: pagina de Facebook a lui Anais și Monica Bârlădeanu.

Lasă Un Comentariu

Please enter your comment!
Please enter your name here