Gafe de top

Să recunoaștem: nu toți suntem campioni născuți. Sau cel puțin talentat. Dar unii au un har special, pe care alții îl ignoră necinstit. Da, dragilor, vorbesc despre noi, cei care greșim cu aceeași naturalețe cu care respirăm. Dacă ne vezi pe stradă, nu ne recunoști de la restul trecătorilor pripiți. Ne puteți găsi la înghețate, la teatru sau în Piața Obor. Nimic nu va spune că ai un campion în față, un as respectat cu religiozitate de oameni ca el, greutatea greșelilor lumii.

Unii dintre noi spunem la televiziune că Norvegia are un președinte, alții că pe steagul UE există 15 stele. Mă refer aici, desigur, la idolii noștri, cei pe care noi, cei cu un „simț special al erorii”, așa cum ne place să-i considerăm, îi iubim ca pe niște adevărați guru. Desigur, nu ne-ar fi rușine să ne confruntăm cu ei, săraci crustacee la începutul carierei lor. Dar, cu acordul preliminar și binecuvântarea rituală a conducătorilor mei neîndemânatici, vă voi dezvălui, amatori, și două mostre ale progresului meu evident în sortarea greșelilor de pretutindeni....

Ieri am sunat la un număr care mi s-a spus că aparține ministrului sănătății, domnul Eugen Nicolaescu.

Eu: - Bună ziua!

Vocea femeii: -Bună!

Eu: hm

...

Aș vrea să vorbesc cu ministrul dacă este posibil [explicații, bla, bla]

Vocea femeii: ministrul este într-o ședință, dar dacă îmi lăsați un mesaj, îl voi trimite.

Eu: aha

...

Bănuiesc că ești asistentul lui?

Vocea feminină jignită: sunt managerul dvs. de birou, domnișoară!

Eu: (fiind pe scenă, da?): (Bâlbâit, bâlbâit) Bineînțeles că este!

Continuarea este irelevantă. Tanti, șeful biroului, mi-a dat un număr de fax pentru a-mi comunica detaliile, dar nu am avut nicio îndoială că, după ce a retrogradat-o în funcția de „asistent personal”, probabil că mi-a dat un număr. fals.

M-am întors astăzi cu un telefon pentru a mă asigura că îmi notez numărul de fax.

Eu: salut!

Vocea masculină: Bună ziua!

Eu (confuz): aș dori să vorbesc cu directorul cabinetului ministrului Nicolaescu, dacă este posibil.

Vocea masculină: regizorul nu este aici. Despre ce vrei să vorbești cu ea??

Eu (jignit de impertinența băiatului): Pot să știu cu cine vorbesc?

Vocea omului surprins: Domnișoară, pare civil să vă prezint, că numai voi ați sunat, nu?

Eu: (jenat): Îmi pare rău! (scurtă prezentare). Pot să știu cine îmi place?

Vocea masculină amuzantă: mă numesc Eugen Nicolaescu.

Eu (voce palidă):

...

.Domnul

...

ministru

...

.ce

...

Ce bucurie

...

Te aud! (sunet asurzitor al palmelor deasupra capului).

Ce crezi, nu merit o cometă săracă pe Walk of Fame din Asneiras? Zic că am potențial, se vede cu ochiul liber!

Lasă Un Comentariu

Please enter your comment!
Please enter your name here