Inchiziția s-a născut la bloc

Cu toții avem cel puțin un vecin în vârstă și respectabil la bloc, care verifică viața tuturor chiriașilor prin afișaj, ceva de genul SRI. Ei bine, vecinul pe care l-am întâlnit zilele trecute este probabil antrenorul oficial al fetelor spion din România..

***

Număr din nou ușile, pentru a mă asigura că este cea indicată de administratorul blocului, apoi sun. Deschide o bătrână în capota mea cu părul ei creț. Mă măsoară din cap până în picioare cu buzele dilatate. Zâmbesc confuz și încep politicos:

- Bună, mă numesc Ina Țăranu-Hofnăr și sunt vecina ta în apartamentul xy, locuiesc la două etaje sub tine. Te deranjez pentru c-
- Ce apartament ai spus? întreabă el, strâmbând suspicios.
- X y.
"Domnișoara ministerului nu este în xy."?
- Nu, s-a schimbat. Te deranjez cu un mic preot.-
- Unde s-a mutat?
- Cred că în America de Sud nu sunt sigur. Am venit să te întreb-
- Pentru mult timp?
- Din mai. Daca nu te superi-
- Și tu ești singur.?
- Nu, cu prietenul meu. Te rog intoarce-te-
- Când i-ai spus numele.?
- Ina Țăranu-Hofnăr.
- Hofnăr

...

Este numele său german?
- Da. De ce-
- Ești german sau român?
- Sunt român și am scăpat o pernă cu fața pe fereastră în curte! Spun repede, aproape fără suflare.

M-a privit impasibil. Încerc să nu fiu intimidat.

- uh

...

SIII

...

.Aș vrea să o am înapoi. Am vorbit cu administratorul și-
- Este în bloc?
- Nu, l-am sunat. Mi-a spus că da-
- Și nu vine astăzi aici.?
- Domnule administrator? Da, a spus că vine după 6:00 și că aveți cheia curții și eu-
- Angajatul nu?
- Da, dar administratorul mi-a spus că și ea a plecat-
- Unde este?
- Nu știu, doamnă, în provincie, undeva! Îi spun, deja exasperat. De aceea te-am enervat!
- Și unde ai scăpat perna??
- Fata de perna. În curtea interioară.
- Cel din dreapta?
- Avem mai multe curți interioare ?! Nu am încotro, nu știu, nu am ferestre pe bulevard.
- Da, da, bine, bine! Uită de cheie. Dar nu dura prea mult!
- Nu, nu, ți-l aduc în maximum 5 minute!
- Mă bucur că m-ai făcut să mă mișc. ma grabesc!

Încă mă uit la glugă și la numeroasele bigudiuri, pe care le-ar fi scos din păr în cel puțin o oră, îi mulțumesc și pleacă..

Când am ajuns în curtea interioară, o pisică stătea întinsă în fața pernei mele. Îmi cer scuze și, jenat, îți scot perna de pe fund. Se ridică repede și mă privește cu dezgust. În mod clar, astăzi nu este ziua mea norocoasă. Mă întorc cu cheia. Vecinul aflat la marginea plecării (veșnice) mi se deschide. Chiar și într-o glugă, cu buclele încă în păr.

- da ai făcut?
- Da vă mulțumesc foarte mult!
- Deci, suntem aproape de secțiune? acesta este-
- Da, mulțumesc din nou, nu vreau să te deranjez, pentru că știu că te grăbești! Bună! Țip și aproape fug pe scări.

Dacă aș putea să mă întorc în timp, aș lăsa perna să devină un pat de pisici. În viitor, chiar dacă îmi voi lăsa câinele la fereastră, îl voi lăsa să devină o casă pentru câini. Viața este prea scurtă și vecinul meu este foarte versat în arta Inchiziției pentru a-l vizita foarte curând.

Lasă Un Comentariu

Please enter your comment!
Please enter your name here