The price is right

Cabinet veterinar undeva în Dorobanți. În sala de așteptare, fost solist al unei formații din anii '90. Ține în brațe o chihuahua liliputiană, picioare ca niște bețe și urechi mari ca două timbre poștale..

Poartă la gât un pulover bej de cămilă (chihuahua) și, oricât de mult iubește iubitul său să-l surprindă într-o fotografie cu iPhone-ul său, câinele se încăpățânează să nu fie imortalizat.

- Oh, Ruby [numele a fost schimbat pentru a proteja identitatea patrupedului], cum vrei ca mama ta să facă poze dacă întotdeauna închizi ochii? Hai, rămâi așa, uite aici, să vedem! Nu-mi vine să cred: ai închis ochii! De ce vrei să mă enervezi? Haide, arată bine în fotografie! Nu întoarce capul, Ruby!

Am participat și la „conversație”:

- Ce frumoasă este, cât are?
- Doi ani.
- Felicitări. Am și eu un chihuahua, dar este puțin mai mare. Un pic mai de fapt, hahaha.
- Ah, da, ei bine, în România nu există prea mulți chihuahua cu pedigre. Mi-am luat-o pe a mea de la Paris.
- Nici al meu nu este din România. Provine dintr-o fermă din Austria. Și încă nu este atât de mic. Și când l-am obținut, am plătit 500 de euro pentru asta. Nu a fost mare lucru. Și acum asta e mult, de fapt.

Femeia m-a privit zâmbind:

- Al meu era de 3.000 de euro.

Și așa s-a încheiat conversația noastră. El a continuat să-și hărțuiască prietenul cu patru picioare pentru că a tăcut în fotografii (și, de altfel, nu a închis ochii) și brusc mi-am dat seama că mai am încă 2.500 de motive pentru a-mi iubi Crinul. ?

Lasă Un Comentariu

Please enter your comment!
Please enter your name here