Prima mea zi la Tabu

Vă spun de ceva timp că, de obicei, mă înțeleg bine la început. Ieri, în prima mea zi de redactor la Tabu, mi s-a confirmat că am motive întemeiate să o cred..

M-am trezit cu trei ore mai devreme decât ar fi trebuit să fiu în redacție, doar pentru a mă asigura că am suficient timp pentru întregul ritual de dimineață. Am prajit pâinea cu atenție, tocmai am îndulcit bine ceaiul, am ales melodia pe care am dansat-o în timp ce călcam rochia, am avut și timp să mă joc cu Lily.

Asta pentru a afla, cu doar 2 minute înainte de a părăsi ușa, că cizmele pe care am vrut să le port au un toc rupt. Șoc și groază. Panică. Nu am avut timp să schimb întreaga combinație de rochie deja dispărută + cardigan + sacou, așa că după ce am săpat 10 minute am găsit o altă pereche de cizme. Împreună cu rochia era un fel de șuncă cu gem de agrișă. In cele din urma.

Am fugit din casă și m-am oprit la florărie. A fost ziua de naștere a redactorului-șef, Cristina Bazavan. Da, m-am simțit ca prima zi de școală când am adus flori pentru „Lady”. ? În florărie, o altă fericire. Trei opțiuni mari și largi, respectiv toate florile pe care nu le suport: crini (yuck), trandafiri (yuck, yuck), jerbera (yuck, yuck, yuck). Am ales crinii (yuk) pentru că erau într-un aranjament care părea mai interesant.

Așa că am sărit în primul taxi pe care l-am întâlnit pe stradă. Al cărui șofer, desigur, nu auzise niciodată de Constantin Balacescu pe strada lui și pe cine conduceam, așa că compania i-a dat stația. Pentru a face sesiuni interactive de conducere în trafic cu clienții.

Am venit la birou din ce în ce mai convins că buchetul de crini (bla) era o opțiune proastă (și sentimentul respectiv a crescut exponențial odată cu cantitatea de priviri pe care le-am aruncat asupra buchetului). Sigur, mesagerii au început să vină la birou cu buchete din ce în ce mai extravagante, pe lângă care crinii mei (yuck) erau ca Base alături de Obama. Nu alb, la urma urmei.

Lucrul bun este că crinii (yuk) s-au pierdut în grădina botanică care a devenit un birou în fața mea. Partea proastă este că am dispărut (la propriu) în spatele peretelui de flori, care m-a separat de restul redacției. [Cineva mi-a făcut chiar o poză cu mâna fluturând neputincios peste jungla plantelor, dacă o găsesc, ți-o arăt eu].

În afară de aceasta, a fost o zi frumoasă, cu descoperiri interesante (precum catalogul de accesorii toamnă-iarnă Louis Vuitton și folderul Giorgio Armani Prive din birou), cu tort de ciocolată și cornuri și câteva cadouri speciale, așa cum ne-am dori cu Cristina , de parcă i-am fi primit. Singura veste proastă a venit când Cristina m-a informat că nu va mai fi mult în birou, de obicei de ziua ei. M-am simțit ca prima zi de grădiniță când, cu un truc ticălos, am fost tras de frânghie pentru a elibera mâna bunicii, care a dispărut în două secunde, lăsându-mă în disperare..

Tocmai când m-am gândit că pot trece o zi singur, ne-a spus că nu va merge la birou toată săptămâna pentru că se mută la Starbucks pentru un experiment. Sincer să fiu, nu a existat o limită de timp pentru comparație aici, deoarece bunica mea nu m-a părăsit niciodată o săptămână întreagă la școală. :))

Cu această ocazie, declar pariuri deschise pe modul în care voi gestiona noul loc de muncă în prima săptămână, după acest început promițător. ?

Între timp, am o propunere specială pentru tine. Vă rugăm să recomandați locurile în care ieșiți în București când aveți chef să râdeți (cu excepția cabaretului, teatrului de comedie sau clubului de improvizație) și veți fi oaspetele meu în aceste locuri și, implicit, într-o întâlnire foto pentru Taboo din noiembrie. Aștept propuneri aici în comentarii sau prin e-mail. PS: Deocamdată am o gazdă definită. Este vorba despre Florin, care a decretat pe Facebook că, dacă îndrăznesc să joc karaoke cu heliu, el va fi acolo. Florin, am un singur lucru să-ți spun: nu-ți face planuri pentru joi seara. :))

Lasă Un Comentariu

Please enter your comment!
Please enter your name here