Tandrete in Oficiul Postal 39

Tocmai m-am întors de la oficiul poștal, unde m-am dus să iau un colet. Când am plecat, am întrebat-o pe doamna de la tejghea:

- Ai putea cumva să-mi dai părerea pe care o am.?
- Ei bine, de ce mai ai nevoie?
- Nu am nevoie de nimic. Nici nu știu cum să-l explic. A făcut-o

...

are valoare sentimentală.
- Îmi pare rău, domnișoară. Ar fi trebuit să-mi spui înainte. L-am aruncat la gunoi, nu îl voi primi.
- Ok, am înțeles, stai liniștit!

Am dat drumul, dar o voce din stânga mă oprește.
- Stai puțin, domnișoară! Unde ai spus să o pui, fată?

M-am întors pe tocuri. Întrebarea venise de la o femeie grasă, cu fața de lună plină și părul blond..

- Înapoi, fată. Dar l-am aruncat în gunoiul pe care nu-l auzi?
- Aud. Dar tânăra a spus că are valoare sentimentală.

El a pronunțat foarte atent ultimul cuvânt, de parcă ar fi fost din sticlă. Am zâmbit. Un minut mai târziu s-a întors cu hârtia mototolită în palma mâinii.

- Da, trebuie să știi că nu te poți întoarce și să iei altceva cu el! Te avem în baza de date! Colegul tău m-a avertizat cu voce tare.

Ignorând-o, doamna Rotofeie mi-a zâmbit și mi-a întins bucata de hârtie..

- Fii sănătos, domnișoară. Ea e fericită.

I-am mulțumit cât am putut de amabil. El nu știe încă, dar mă întorc pentru a aduce cea mai cremoasă prăjitură pe care o pot găsi în acest București mare și gri..

Lasă Un Comentariu

Please enter your comment!
Please enter your name here